• Telefonul cetățeanului - dispecerat: 021 9540

  • E-mail: contact@politialocalasector1.ro

Activități

Violența în familie – efectele violenței asupra copiilor

     Familia reprezintă contextul fizic şi social ce asigură copilului resursele necesare pentru a creşte, a se dezvolta şi a se maturiza şi în final a duce mai departe viaţa, prin modul în care va fi părinte cu proprii copii.

     Evenimentele traumatizante provoacă un nivel crescut de cortizon în corpul copilului, ceea ce modifică specific echilibrul neuroendocrin care influenţează întreaga dezvoltare şi stare de sănătate fizică. Cercetările în domeniul fiziologiei stresului arată faptul că unii hormoni de stres și cortizonul, stimulaţi de evenimentele traumatice petrecute în familie, modulează energia şi activitatea mentală cu scopul de a găsi soluții la problemele psihosociale. Copiii care se nasc şi sunt crescuţi de mame singure, lipsite de o reţea socială de sprijin, dezvoltă şi ei un profil anormal al cortizonului, acompaniat de numeroase probleme de sănătate.

     Copilul este victimă indirectă şi adeseori directă a violenţei domestice; efectul participării copiilor la scenele de violenţă dintre părinţi este condiţionat de numeroşi factori, un factor major fiind vârsta copilului în concordanță cu capacitatea lui de a prelucra evenimentele cognitive traumatizante la care este martor sau ţintă directă.

     În majoritatea cazurilor de violenţă în familie, copiii sunt atât martori cât şi ascultători fideli, confidenţi ai victimei precum şi victime directe ale abuzului din partea părinţilor.

     Copiii sugari cu vârsta de până la un an sunt cei mai puţin capabili să înţeleagă ceea ce se întâmplă. Acest lucru determină părinţii inconştienţi să nu vadă pericolul în care se află copilul mic, afișând un comportament violent deschis, fără a se preocupa de ceea ce se întâmplă cu copilul. Spun: „el e mic, nu înţelege…” ceea ce este adevărat, însă aceşti copii de vârstă mică, martori la violenţe între părinţi, se disting printr-o stare de sănătate precară, tulburări de somn şi plâns excesiv.

     În relaţia cu copilul, mama-victimă nu mai poate veni în întâmpinarea nevoilor emoționale ale copilului. Construirea ataşamentului, a cărui perioadă sensibilă va începe în jurul vârstei de 6 luni, va fi profund afectată. Şi asta nu doar din cauza stărilor intense de spaimă ale copilului, ci mai ales din cauza indisponibilităţii emoționale a unei mame care trăieşte anxietatea unei relaţii ameninţătoare cu partenerul de viaţă. Emoţiile negative ale mamei au un ecou intens negativ în starea copilului.

      În al doilea an de viaţă al copilului, din punct de vedere cognitiv se structurează relaţia cauză-efect şi se dezvoltă gândirea simbolică. Expresiile emoționale ale celor dragi induce copilului stări de indispoziţie cu atât mai profunde, cu cât persoanele sunt mai semnificative pentru el. La această vârstă, expuşi fiind la scenele de mânie dintre părinţi, copiii nu mai pot rămâne pasivi, ci fac eforturi pentru a se implica în conflictul dintre părinţi.

     În al treilea an de viaţă, copiii au reacţii intense de supărare atunci când adulţii interacționează cu mânie. O reacţie comună a copiilor de vârsta aceasta este de a-şi duce mâinile la urechi, a-şi astupa urechile pentru a nu mai auzi ţipetele celor dragi. De asemenea, acum vor începe să manifeste comportamente violente în relaţiile cu copiii de aceiaşi vârstă. Deja apar reacţii diferite la fete şi băieţi: în timp ce băieţii se comportă mai violent la supărare, fetele se manifestă cu o profundă tristeţe, disperare, izolare.

     Efectele globale, vizibile asupra copiilor care cresc la această vârstă cu părinţi cu violenţă în cuplu sunt: boli frecvente, timiditate exagerată, neîncredere în ei înşişi, probleme de comportament printre ceilalți copii de vârsta lor, bătăi, certuri, ţipete, plâns.

     Adolescenţii devin capabili să înțeleagă ceea ce trăiesc şi la ce au fost expuşi în familie. În plus, ei se deschid către grupul de prieteni, către şcoală. Ei știu că sunt moduri diferite de a simţi, gândi, acţiona,dar duc cu ei un handicap: sunt mai puţin capabili, comparativ cu colegii lor de-o vârstă, de a interacţiona pozitiv. Această condiţie specială a lor determină şi prieteniile. Ei se simt adesea respinşi de ceilalți. Își vor căuta prieteni cu experienţe asemănătoare şi adesea se vor afilia la grupuri cu comportamente agresive. Agresivitatea, respingerea şi delincvenţa se suprapun în mare măsură în cazul adolescenţilor.

     TeÎntre 20% şi 40% dintre adolescenţi cu violenţă cronică au fost expuşi violenţei în familie. Unii adolescenţi (băieţii) îşi manifestă frustrările prin comportamente violente faţă de fraţi şi surori sau chiar faţă de părinţi, mai ales mamă. Există cercetări care arată că un mare număr al bărbaţilor violenţi în cuplu şi femeile-victime ale violenţei în cuplu provin din familii violente unde au fost martori la astfel de relaţii, încărcate de violenţă, între părinţii lor.

     Codul Familiei prevede egalitatea soţilor în relaţiile familiale! Toate problemele vieţii familiale se soluţionează de către soţi în comun. Fiecare dintre soţi este în drept să-şi continue ori să-şi aleagă singur/ă profesia.

     Relaţiile dintre soţi se bazează pe stimă şi ajutor reciproc, pe obligaţii comune de întreţinere a familiei, de îngrijire şi educaţie a copiilor.

     Orice persoană care consideră că este victimă a violenţei sau se simte ameninţată, trebuie să ştie că violenţa în familie este infracţiune prevăzută şi sancţionată de Codul Penal!

     La poliţie, victimele găsesc atât înțelegere, cât şi ajutor şi sfaturi practice. Pot cere să vorbească cu o femeie poliţist şi dacă doreşte, se poate acorda ajutor pentru a merge la o unitate sanitară sau la un loc de refugiu; există anumite organizaţii care le pot acorda sprijin.

     Daca violenţa fizică s-a produs, victima trebuie să meargă la Serviciul Medico-Legal în cel mult 48 de ore de la comiterea agresiunii, pentru constatarea acesteia și eliberarea unui certificat medico-legal.

     Trebuie anunţată cea mai apropiată secţie de Poliţie în cel mult două luni de la producerea agresiunii!

     Pentru ca Poliţia să poată apăra de repetarea violenţelor, este bine să fie făcută o plângere care să fie înregistrată la secţie.

     Poliţia Locală Sector 1 poate interveni în caz de violenţă în familie atât la solicitarea victimei cât şi la solicitarea vecinilor, conform legii nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice- republicată şi actualizată.

 

Contact: Strada Prometeu nr. 26, sector 1, București, cod poștal 014225

Telefon: 021.232 66 35 (centrala) / 021.224 28 87 (dispecerat)

Telefonul cetățeanului: 021 9540

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Adresă

Str. Prometeu, nr. 26, Sector 1

telefon +40 21.232 54 59

contact@politialocalasector1.ro

fax +40 21.232 54 59

Sediul central

sediu prometeu